|
|
S-au asezat pe o banca…au mancat o inghetata apoi au continuat sa mearga spre lac.
-Vrei sa coboram pe pajiste sau pe scari pentru a ajunge jos? S.M.
-Hmm…pe pajiste. M.I.
Mino il impinse pe Shuichi in iarba , apoi il lua in brate si se rostogolira pana la jumatatea dealului. In capul fiecaruia se afla un fluture. Shuichi lua in mana fluturele di parul lui Mino:
-Oare care este mai draguta?…Cred ca fluturele…
Mino lua si ea fluturele din parul lui Shuichi, il arunca in aer iar cand acesta nu era atent , il impinse din nou la vale si el o prinse de mana, tragand-o dupa el.
Dupa ce au ajuns jos, s-au scuturat de polen si si-au continuat plimbarea.
-Te simti bine?M.I.
-Da.S.M.
-Nu te-am lovit atunci cand te-am impins, nu? Cred ca sunt cam prea copilaroasa…poate ar trebui sa ma mai schimb…
-Nu m-ai lovit, si in ceea ce ma priveste nu esti copilaroasa si nici nu as vrea sa te schimbi. Imi place de tine asa cum esti.
-Ma bucur.
Cei doi si-au terminat plimbarea pe seara cand a inceput sa ploua.
-Stai linistita, ploile astea trec repede…au picaturi mari dar trec repede…S.M.
-Stiu, dar pana cand o sa se termine tot ma uda…M.I.
Shuichi isi scoase haina, ramanand in camasa si o acoperi pe Mino.
-Multumesc, dar tu nu o sa te uzi asa?M.I.
-O sa ma ud, dar eu ma imbolnavesc mai greu decat tine.S.M.
-Vrei sa spui ca sunt prea sensibila?
-Nu, nu am vrut sa sune asa! Imi pare rau.
-Nu-i nimic. Nu m-am suparat.
-Ma bucur! Uite, este un copac acolo pentru a ne adaposti.
-Bine, sa ne grabim…nu vom lasa noi o ploaie sa ne strice ziua, nu?
-Asa este!
Cei doi s-au dus sub copac si au stat acolo pana cand s-a terminat ploaia.
-Stiu un hotel in apropiere, te poti schimba acolo.S.M.
-Bine, dar cu ce?M.I.
-Vedem noi, poate e un magazin in apropiere.
-Esti cam optimist astazi, nu ti se pare?
-Poate ca sunt, dar de cand e asta o problema?
-Ai dreptate, cred ca e mai bine asa.
Au ajuns la hotel in cel mai scurt timp posibil. Au inchiriat o camera de doua persoane. S-au schimbat apoi Mino s-a dus sa se spele.
Dupa o baie relaxanta, Mino se duse in dormitor. Shuichi o astepta pe marginea pe margine patului.
-Ma asteptai pe mine? M.I.
-Da, nu voiam sa te incomodez.
-Merci, esti dragut.
Shuuichi ii zambi.
A doua zi au plecat acasa. Peste o saptamana…pe cand se plimbau ca de obicei prin parc, Mino s-a dus dupa colt pentru a admira niste flori in tim ce Shuuichi o astepta pe banca. Dintr-o data, el auzi un tipat groaznic. Fugi intr-acolo. Cinci barbati inarmati cu cutite si pistoale o incercuisera pe Mino, iar unul dintre ei o injunchiase in stomac. Altul ii trase cu pistolul in mana dreapta a lui Shuuichi apoi fugira cu totii. Cand Mino ajunse la spital, nu mai era decat un loc liber pe care si asa l-au obtinut cu greu.
Timp de doua zile, Mino nu s-a trezit. In aceste timp, Shuuichi a pazit-o aproape toata ziua. Dupa trei zile insa, doctorul intrase in camera lui Mino de dimineata. Pe la pranz, Shuuichi a vrut sa intre si el, dar in fata usii, inainte sa paseasca in camera, a vazut ca Mino se trezise. Prima data a fost socat apoi a aplecat capul si a plecat fara sa spuna nimic.
-Shuuichi, stai!-a strigat Mino incercand sa se ridice, dar ranile si doctorul nu i-au permis asta.
Mino a plecat capul si a inceput sa planga incet, dar dureros.
Saptamana urmatoare, in care a trebuit sa mai stea in spital, nu a venit nimeni la ea. Cand a iesit, nu stia unde sa se duca. Mama ei era plecata, Shuuichi…nici nu voia sa spuna ceea ce credea…asa ca se duse la o prietena buna de-a ei. A stat acolo pana dimineata cand a iesit afara sa ia o gura de aer. S-a plimbat pe niste alei ce se aflau pe acolo pana cand, pe langa ea a trecut Shuuichi. S-a speriat si s-a oprit, lasandu-l sa o depaseasca. Cand a ajuns in fata ei, Shuuichi s-a uitat in spate:
-M…mino?
Ea a facut un pas in spate, apoi a inchis ochii si o lacrima i s-a prelins pe obraz.
Shuuichi se apropie de ea si ii spuse:
-Mino…stii…in parc…imi pare rau…nu trebuia sa las ca asta sa se intample asa ceva…
-Nu…nu e vina ta…eu trebuia sa fiu mai atenta…imi pare rau ca te-am facut sa te simti prost…-ii spuse Mino incepand sa planga.
-Mino, te rog…nu plange. Poate ca ar fi mai bine sa…sa nu mai fim impreuna…eu nu fac decat sa te intristez…
-Shuuichi, nu…
-Te rog…nu spune nimic pana nu te vei gandi bine la asta… dar eu iti spun…o sa-ti fie mai bine fara mine…
-S…shuuichi…
-Te las cateva zile sa te gandesti, desi stiu ca vei vedea ca e mai bine asa…si…nu te minti singura in legatura cu asta, bine?
-Dar…
-La ravedere…
Si Shuuichi disparu. Mino se aseza pe o banca si se gandi…
-Cum…cum s-a putut ajunge la asta?…esti o proasta!… si…poate are dreptate…eu nu il meritam… dar… o sa-mi fie greu sa uit aceasta relatie…nimeni nu o sa-mi mai ofere ce mi-a oferit el niciodata… dar…pentru asta il vreau…doamne… cat pot fi de egoista…nu…nu stiu ce sa mai cred…
Mino a stat cateva ore si s-a gandit. Pe seara incepu o furtuna, dar ea tot acolo statea, statea si plangea. Cand se intunecase, n-a mai suportat…s-a dus acasa la Shuuichi. In fata usii s-a oprit putin, dar pana la urma a sunat. Shuuichi ii raspunse:
-Mino, ce s-a intamplat? Nu trebuie sa stai afara pe furtuna asta, hai, intra.
-Nu, multumesc, nu stau mult…am venit doar sa…sa-ti cer iertare…si…si sa te rog sa nu ma parasesti…
-Mino…
-Te rog…stii ca nu te voi putea uita niciodata…poti sa-mi faci orice vrei tu, dar iarta-ma…-ii spune Mino printre lacrimi
Shuuichi isi intoarse capul si privii in jos.
-Mino, de ce iti impui singura aceste lucruri? De ce iti impui sa nu ma uiti? Imi pare rau…dar nu se mai poate…o sa-ti gasesti pe altcineva, cineva care te va iubi cu adevarat…
-Nu mai spuna asta!-ii spuse Mino incepand sa tremure
-Mino, accepta adevarul! Te-am rugat sa nu te minti!
-Taci!…te urasc! –striga Mino cuprinsa de lacrimi apoi fugi
Shuuichi se uita in urma ei, apoi cazu in genunchi in fata usii si spuse :
-De ce-i zici ei sa nu-si impuna unele lucruri cand si tu faci la fel?
Ziua urmatoare, Mino a primit o scrisoare de la mama ei, care era inca plecata, scria ca nu se va mai intoarce si ca ii va lasa ei casa. Cheia acesteia era in plic. Nici macar faptul ca avea unde sa se duca nu o mai inveselea. In majoritatea timpului a stat in casa, gandindu-se la toate lucrurile care s-au intamplat. Intr-o zi, niste prietene au venit pe la ea, afland ca s-a despartit.
-Mino, cred ca avea dreptate, ar trebui sa-ti cauti un nou prieten.-ii spuse Kimiko, cea mai buna colega si prietena a ei.
-Da, de acord cu ea, stiu ca e greu si ca nimeni nu va mai fi asemenea lui, dar incearca.-spuse Satsu, o prietena de-a ei din copilarie
-Uite, te ajutam noi si mergem cu tine in oras, nu neaparat sa cautam baieti, ci sa ne distram, bine?-sugera Kaiko, o fata plina de viata si cu capul pe umeri, pe care Mino o cunoscuse in liceu
-Banuiesc ca nu obtin nimic daca va refuz, asa ca…hai sa mergem. M.I.
Cand au ajuns in oras, s-au plimbat printre magazine pana cand s-a inoptat, iar atunci a inceput un spectacol de artificii.
-Mino, vrei sa stam sa-l vedem?-Satsu
-Nu vreau sa va stric cheful, dar eu nu voi merge…-M.I.
-De ce nu?-Kaiko
-Am treaba acasa si nu prea am timp maine.-M.I.
-Haide, nu poate fi atat de multa.-Satsu
-Haideti, daca are treaba, nu trebuie sa insistam.-Kimiko
-Multumesc, la revedere.-M.I.
-La revedere!
Mino a plecat acasa, dar pe strada ce ducea spre casa ei, mergea spre ea Shuuichi. Mino, s-a speriat putin pentru ca nu stia ce sa faca, dar continua sa mearga. Nu stia la ce sa se astepte, asa ca statea crispata. Cand Shuuichi ajunse in dreptul ei, ea incepu sa tremure usor, dar nu spuse nimic, voia sa vada ce va face. Spre marea ei uimire, nu a facut nimic, a trecut ca si cum ea nici n-ar fi existat, iar asta a durut-o cel mai mult, nu se astepta ca sa se simta atat de rau daca el nu va mai vorbi cu ea.
_______________________________________
...Where ever you go, whatever you do
I will be right here waiting for you...
|
|
